Pornesc
cu intrebare. De ce facem alegeri? Trebuie?!
Pentru
a raspunde la prima intrebare, plec de la un fapt care se intampla in fiecare
secunda in gandurile noastre si anume: teama de neprevazut.
Suna
banal, dar este in noi. “Unii oameni” o ascund sub masca zambetului, sarmului,
comportamentului, etc.
La
cea de a doua intrebare este ceva “simplu”: daca vreau: “DA”, daca nu:
“NU”.
ALÉGE, alég. vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau
pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a
decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz.
(Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4.
Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A
alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. (Reg.) A apărea clar,
limpede. 5. Tranz. A curăța prin selecție. ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva.
6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări
etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situație (rea). ◊ Expr. A se
alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de
ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei,
part. ales] – Lat. allegere. sursa:
DEX '09 (2009)
A alege cărare = a despărți părul în două printr-o linie dreaptă
trasă cu pieptenele. Acu mă uit în oglindă și, cu pieptenele, îmi aleg o
cărare dreaptă, joarte dreaptă. SADOVEANU, M. 194. ◊ Refl. După ce s-au
ales unii de alții, Ion-vodă s-a văzut mai slăbit, dar i-a crescut îndîrjirea.
SADOVEANU, O. I 5. ◊ Refl. A ieși în evidență (dintre alții). Pe cer
grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă, iar lima plină printre ele S-alege
albă și scînteie. ANGHEL, I. G. 37. ♦ Refl. impers. (Cu dativul pronumelui personal)
A apărea clar, limpede. Mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că
nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336. 4. Refl.
(Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A rămîne cu ceva (folositor
sau păgubitor) de pe urma unei acțiuni, a unei situații, a unei împrejurări. Domnul
Marinică voia să te convingă că trebuie să rămîi lîngă el... dacă vrei să te
alegi cu ceva. PAS, Z. I 312. Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o
pungă. CREANGĂ, P. 45. 5. Tranz. (Complementul este un substantiv
colectiv sau un nume de materie) A despărți partea bună de partea
nefolositoare, a curăța prin selecție. Curăță cartofii, ori aleg fasolea.
PAS, L. I 81. Să-mi alegeți macul deoparte, fir de fir, și nisipul de altă
parte. CREANGĂ, P. 262. ◊ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. Bălan
să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151. Nu
putură vorba-i să-nțeleagă, Ce răspuns le dete, nu pot să-i aleagă. PANN,
P. V. II 140. 6. Tranz. (Complementul arată o substanță amestecată cu
alta, de densitate diferită) A deosebi de rest (fâcînd să se ridice la
suprafață, să cadă la fund etc.). Vei bate și putineiul, ca să alegi untul.
ȘEZ. V 131. ◊ Refl. Zărul se fierbe și se alege din el urdă dulce. La
HEM. ◊ Fig. Nu să alege cîștigul din pagubă. PANN, P. V. II 85. 7.
Refl. (Urmat de un nume predicativ) A ajunge într-o situație neașteptată (de obicei
rea). Nedelcu s-a ales un pungaș de rînd. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. ◊ (În
construcții impersonale, urmat de determinări introduse prin prep. «din» sau
«de») Ce s-a ales din toată familia lui... nu mai știe nimic. VLAHUȚĂ,
O. A. 253. Dacă nu era el... cine știe ce se alegea de capul meu.
ISPIRESCU, L. 301. Aș transcrie aci cu plăcere toată acea încîntătoare
descripțiune [a lui Gogol]... dar atunci ce s-or mai alege din
descrierea Bărăganului, pe care m-am încercat a o face eu romînește?
ODOBESCU, S. III 20. ◊ Expr. A se alege praf și pulbere de cineva (sau de
ceva) sau (eliptic) a se alege praful = a se distruge complet, a nu
mai rămîne nimic. Un mitocan, mă rog! Zice că-i negustor, alege-s-ar praful!
CARAGIALE, O. I 50. – Forme gramaticale; perf. s. alesei, part. ales.
sursa: DLRLC (1955-1957)
